Nu cred ca am sa inteleg vreodata de ce omul nu stie sa isi valorifice timpul.
De ce lucrurile minore iau locul celor importante? Iata acest coltz de suflet pe care nu il lasi niciodata sa se umple cu adevarat, in schimb,te ascunzi in groapa gunoaielor efemere, astepti sa fii fericit, sa te simti MULTUMIT, stangand cu dintii de o bucata de paine, luptand pana la epuizare pentru ea, pentru ca pana la urma sa nu te ma poti bucura nici de viata, nici de ce ai dobandit in schimbul ei.
Trec in goana nebuna franturi din tine si din inima ta. Le privesti, si cat le ai, nu le dai mare importanta. Abia dupa ce au fost sterse din cartea zilelor vietii tale, te gandesti: oare a meritat sa le dau pe o licarire de taina, care de fapt nu era decat o naluca? Oare clipele mele nu sunt mai pretiose decat banii pe care ii castig? Oare nu ar trebui sa ma bucur mai mult de ceea ce am langa mine,decat sa fug mereu dupa fantasme? Dai pasarea din mana pe cioara de pe gard, cum zice romanul.
Si totusi, parca suntem intr-o cursa in care miza e cine isi iroseste mai repede timpul. Si pe buna dreptate, cine poate judeca ce e pretios si ce nu? Ce te zideste si ce te doboara?
Timpul se furiseaza pe langa tine chiar in clipa aceasta...Care sunt prioritatile tale?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu