Oare cât de des ne gandim noi la adevăratul sens al cuvântului iertare? Ce înseamnă a ierta? Spunea cineva ca a ierta înseamnă a iubi și aceste cuvinte m-au făcut sa ma gândesc la iubirea Lui Dumnezeu, care nu numai ca nea-a iertat, dar L-a dat pe singurul Sau fiu ca jertfa pentru păcatele noastre! Cat de mare poate fi asemenea dragoste?? "Suntem oameni", ar spune unii, nu ne putem ridica la nivelul dragostei Lui Dumnezeu. Asa sa fie? Oare nu ne-a învățat ei, in paginile Cuvântului sau cum sa iubim? Oare nu ne-a spus El ca toate la un loc nu pretuiec nimic dacă nu avem dragoste? Si totuși, suntem cufundați in bezna egoismului si așteptăm ca ceilalți sa ne iubească, ceilalți sa ne ierte, iar noi suntem zgârciți in a oferi iertarea. "Dar eu il iert pe aproapele meu" vor spune unii. Aproapele tau?Cu ce vei fi deosebit de ceilalți atunci? Si fariseii fac la fel. Dumnezeu spune sa ii ierți pe toți! "Eu am învățat sa ii iert pe toti cei care imi greșesc!" vor spune alții, din păcate folosind si lozinca "te iert, dar nu te uit..."
Iertarea nu este trecerea cu vederea a unei greșeli, nici toleranta, nici acceptarea. Iertare e mult mai mult. Iertarea e atunci când inima iti sângerează in urma durerii provocate de cineva si totuși tu nu-i răspunzi cu aceeași moneda, e atunci când te hotărăști sa privești la persoana care te-a rănit ca la o ființă umana, predispusa greșelii, si încetezi sa te mai uiți la rana ta, atunci cand renunti la "dreptul" de a rani pe masura, de a fi chit. Mai mult, iertarea e atunci cand ajungi sa doresti binele celui care te-a rănit.
Nimic nu te-ar indemna mai mult spre răzbunare decât o rana sângerândă, si totuși alegând sa iubești si sa ierti te apropii de sentimentul înălțător al dragostei divine, iertând, te împotrivești firii, instinctului de a face rău si te apropii de Dumnezeu.
Leapădă mândria, resentimentele si încăpățânarea care stau in calea fericirii tale si iartă, iartă din toata inima! Si daca vrei sa te asemeni mai mult cu Dumnezeu...ofera mai mult decât iertare: dragoste!
