..mai mult decat iertare..

Oare cât de des ne gandim noi la adevăratul sens al cuvântului iertare? Ce înseamnă a ierta? Spunea cineva ca a ierta înseamnă a iubi și aceste cuvinte m-au făcut sa ma gândesc la iubirea Lui Dumnezeu, care nu numai ca nea-a iertat, dar L-a dat pe singurul Sau fiu ca jertfa pentru păcatele noastre! Cat de mare poate fi asemenea dragoste?? "Suntem oameni", ar spune unii, nu ne putem ridica la nivelul dragostei Lui Dumnezeu. Asa sa fie? Oare nu ne-a învățat ei, in paginile Cuvântului sau cum sa iubim? Oare nu ne-a spus El ca toate la un loc nu pretuiec nimic dacă nu avem dragoste? Si totuși, suntem cufundați in bezna egoismului si așteptăm ca ceilalți sa ne iubească, ceilalți sa ne ierte, iar noi suntem zgârciți in a oferi iertarea. "Dar eu il iert pe aproapele meu" vor spune unii. Aproapele tau?Cu ce vei fi deosebit de ceilalți atunci? Si fariseii fac la fel. Dumnezeu spune sa ii ierți pe toți! "Eu am învățat sa ii iert pe toti cei care imi greșesc!" vor spune alții, din păcate folosind si lozinca "te iert, dar nu te uit..."

Iertarea nu este trecerea cu vederea a unei greșeli, nici toleranta, nici acceptarea. Iertare e mult mai mult. Iertarea e atunci când inima iti sângerează in urma durerii provocate de cineva si totuși tu nu-i răspunzi cu aceeași moneda, e atunci când te hotărăști sa privești la persoana care te-a rănit ca la o ființă umana, predispusa greșelii, si încetezi sa te mai uiți la rana ta, atunci cand renunti la "dreptul" de a rani pe masura, de a fi chit. Mai mult, iertarea e atunci cand ajungi sa doresti binele celui care te-a rănit.
Nimic nu te-ar indemna mai mult spre răzbunare decât o rana sângerândă, si totuși alegând sa iubești si sa ierti te apropii de sentimentul înălțător al dragostei divine, iertând, te împotrivești firii, instinctului de a face rău si te apropii de Dumnezeu.
Leapădă mândria, resentimentele si încăpățânarea care stau in calea fericirii tale si iartă, iartă din toata inima! Si daca vrei sa te asemeni mai mult cu Dumnezeu...ofera mai mult decât iertare: dragoste!

Rastignit impreuna cu Hristos

Cat de profunde ti se par aceste cuvinte? Ce înseamna a fi răstignit împreună cu Hristos?
Prea multa vreme am ignorat semnificația acestor cuvinte si ma gândeam ca mesajul nu e pentru mine. Pana într-o zi când, discutând cu cineva mi-am dat seama ca nu sunt in stare sa îmi crucific firea, ca sunt atâtea lucruri lumești fata de care nu pot sa mor, la care nu vreau sa renunț, fără de care nu as putea trai... Îți suna cunoscut?

"Nu iubit lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este in el!"
Totuși, suntem tot mai acaparați de lucrurile pământești, tot mai prinși in mrejele ispitei si a indiferentei spirituale. Si culmea, suntem conștienți de asta, dar nu facem nici o schimbare! De ce? Pentru ca nu am ucis încă FIREA!
Fii sincer: Care sunt lucrurile din viata ta la care nu poți sa renunti? Acelea te despart de Dumnezeu!

Revenind la frământarea mea...
Simțeam ca Dumnezeu vrea sa îmi atragă atenția cu privire la lucrurile care au început sa pună stăpânire pe mine, si mai mult, la faptul ca trebuie sa îmi ucid eul.
Hmm..sa-mi ucid eul? Dar asta înseamna sa renunț la plăcerile lumești, la lume in sine. Asta înseamnă mai putin timp petrecut in fata TV ului, mai putin timp pe internet, mai puțin timp irosit... Si cum sa fac asta când ma simțeam asa bine, când ma complaceam in nepăsare?? Sa renunt la tot Doamne?? Dar de ce? Tu nu ii vezi pe ceilalți? Eu nu sunt nici pe departe asa rea ca ei! De ce eu?
De ce? De ce? nu am înțeles pe deplin atunci. Am acceptat cumva ideea, dar totuși nu imi era foarte clar ce vrea sa însemne asta. Ma frământau intrebari si eram revoltata.
Azi însa, mi-am dat seama de câte ori lăsam răbufnirile firii sa inabuse imaginea lui Isus in mine, de câte ori răspundeam răstit in loc sa răspund blând, de câte ori am ales sa-mi hrănesc firea in loc sa-mi hrănesc duhul, sa-mi adap mandria in loc sa fiu smerita...Dumnezeu voia sa ia chip in mine si eu nu-i dădeam voie!
Da...de atâtea ori Il refuzam, ii întorceam spatele, ma prefăceam ca nu înțeleg, dar de fapt nu voiam sa accept...
E greu! E greu! E o adevărată provocare sa-L las pe Isus sa ia chip in mine! Când sunt atâtea ispite, atâtea metode pa care cel rău le-a pus la dispoziția noastră pentru a ne fura partasia cu Dumnezeu, pentru a ne priva de prezenta Lui, pentru a ne fura timpul...viata!
Si totuși...azi El mi-a vorbit din nou. L-am auzit! "Cata vreme vei tine cu dinții de viata ta plina cu deșertăciune, nu vei cunoaște adevărata pace, adevărata bucurie. Pana când nu-ti vei ucide Eul si nu Ma vei lăsa la cârmă, vei trai doar eșecuri. Nu vezi ca fără mine ești gol, mic si nefericit?"
"Am fost răstignit împreună cu Hristos, si trăiesc...Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește in mine. Si viata pe care o trăiesc acum in trup, o trăiesc in credința in Fiul Lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe sine pentru mine!"

Verifica-ti atitudinea!

"Marta era împărțita cu multa slujire...dar...Maria,si-a ales partea cea buna, care nu i se va lua."(Luca 10:40-42)
Simți ca trebuie sa evoluezi de la Marta spre Maria? De la munca si slujire înspre a sta in liniște la picioarele Lui, pentru a fi modelat de prezenta Lui si instruit de Cuvântul Sau?
Fii atent: "Marta era împărțita cu multa slujire." Ai grija, ti se poate întâmpla si tie! Isus este oaspetele Martei la cina. Ea dorește sa-L slujească! Pana aici nimic nu este in neregula! Dar atunci se întâmplă ceva: slujirea ei devine mai importanta decât prezenta Lui? Ceea ce începe ca o tentativa de slujire se transforma încet si subtil într-o etalare a talentelor ei. Daca ești implicat in lucrarea Lui Dumnezeu, înfrunți acest pericol zilnic.
Maria a știut ca Isus nu va flamanzi,din moment ce putea transforma apa in vin si pietrele in pâine. De asemenea, ea a fost conștientă ca poate nu va mai avea niciodată asa un moment extraordinar de intimitate cu El, asa ca a profitat de aceasta oportunitate. Unii dintre cei mai ocupați oameni pe care-i cunoști, sunt si cei mai pustii din punct de vedere spiritual. Pe de alta parte, unii dintre cei mai binecuvântați oameni pe care-i cunoști, refuza cu îndârjire sa se lase "prădați" de privilegiul de a sta in liniște zilnic, la picioarele Lui. De ce? Pentru ca au învățat ca: " ...înaintea feței Tale sunt bucurii nespuse si desfătări veșnice la dreapta Ta!"(Psalmul 16:11)
Cat timp petreci in prezenta Lui?

Scuze...

In sfârșit mi-am făcut ceva timp sa-mi așez gândurile în "ordine".
"An nou și-o inima noua".
Poate e cam târziu pentru subiectul "An nou" dar parca doar acum am reușit sa discern niște idei din conceptul acesta.
Începutul anului mi s-a parut prea aglomerat de idei lipsite de sens și de profunzime.
De câte ori am făcut promisiuni pe care nu le-am respectat? De câte ori ne-am lăsat pe tânjeală și am uitat ca de fapt anul care l-am primit în dar e un alt "an de indurare"? Si totuși...ne ascundem în spatele scuzelor.
Promisiuni, legăminte, hotărâri noi, viitoare esecuri...cam astea caracterizează un început de an. Speranțe pentru ceva mai bun, dar cu implicare minima.
Ne învârtim în jurul vechii nestatornicii din pricina căruia de multe ori irosim timpul si resursele pe care Dumnezeu ni le-a pus la dispoziție.
Si toate pentru ce? Pentru împlinirea unor pofte, dorințe deșarte, golite de simt, stoarse de vlaga. Si-apoi, făcând pe nevinovații ne găsim cele mai ieftine scuze...
Lipsa de timp, lipsa de disciplina, lipsa de resurse...Cel mai grav este ca întotdeauna vedem ceea ce NU avem si nicidecum nu conștientizam ce avem!
Iata marea tragedie a secolului XXI...
Cat vom mai fugi de noi înșine? cat ne vom mai ascunde in spatele promisiunilor neîmplinite?
Fiecare zi petrecuta fără rost va fi un acuzator in fata Dumnezeirii...fiecare cuvânt negândit..fiecare clipa pierduta..
Ce faci cu viata ta? Cu anul pe care l-ai primit? Ce rod aduce viata ta? Ce lasi in urma?
"Un om avea un smochin sădit in via sa. A venit sa caute rod in el si n-a găsit. Atunci a zis vierului: "Iata ca sunt trei ani de cand vin si caut rod in smochinul acesta, si nu gasesc. Taie-l! La ca sa mai cuprinda si pamantul degeaba?"
"Doamne, i-a raspuns vierul, mai lasa-l si anul acesta, am sa-l sap de jur imprejur, si am sa-i pun gunoi la radacina. Poate ca de-acum inainte va face roada; daca nu, il vei taia."