Cat de profunde ti se par aceste cuvinte? Ce înseamna a fi răstignit împreună cu Hristos?
Prea multa vreme am ignorat semnificația acestor cuvinte si ma gândeam ca mesajul nu e pentru mine. Pana într-o zi când, discutând cu cineva mi-am dat seama ca nu sunt in stare sa îmi crucific firea, ca sunt atâtea lucruri lumești fata de care nu pot sa mor, la care nu vreau sa renunț, fără de care nu as putea trai... Îți suna cunoscut?
"Nu iubit lumea, nici lucrurile din lume. Daca iubește cineva lumea, dragostea Tatălui nu este in el!"
Totuși, suntem tot mai acaparați de lucrurile pământești, tot mai prinși in mrejele ispitei si a indiferentei spirituale. Si culmea, suntem conștienți de asta, dar nu facem nici o schimbare! De ce? Pentru ca nu am ucis încă FIREA!
Fii sincer: Care sunt lucrurile din viata ta la care nu poți sa renunti? Acelea te despart de Dumnezeu!
Revenind la frământarea mea...
Simțeam ca Dumnezeu vrea sa îmi atragă atenția cu privire la lucrurile care au început sa pună stăpânire pe mine, si mai mult, la faptul ca trebuie sa îmi ucid eul.
Hmm..sa-mi ucid eul? Dar asta înseamna sa renunț la plăcerile lumești, la lume in sine. Asta înseamnă mai putin timp petrecut in fata TV ului, mai putin timp pe internet, mai puțin timp irosit... Si cum sa fac asta când ma simțeam asa bine, când ma complaceam in nepăsare?? Sa renunt la tot Doamne?? Dar de ce? Tu nu ii vezi pe ceilalți? Eu nu sunt nici pe departe asa rea ca ei! De ce eu?
De ce? De ce? nu am înțeles pe deplin atunci. Am acceptat cumva ideea, dar totuși nu imi era foarte clar ce vrea sa însemne asta. Ma frământau intrebari si eram revoltata.
Azi însa, mi-am dat seama de câte ori lăsam răbufnirile firii sa inabuse imaginea lui Isus in mine, de câte ori răspundeam răstit in loc sa răspund blând, de câte ori am ales sa-mi hrănesc firea in loc sa-mi hrănesc duhul, sa-mi adap mandria in loc sa fiu smerita...Dumnezeu voia sa ia chip in mine si eu nu-i dădeam voie!
Da...de atâtea ori Il refuzam, ii întorceam spatele, ma prefăceam ca nu înțeleg, dar de fapt nu voiam sa accept...
E greu! E greu! E o adevărată provocare sa-L las pe Isus sa ia chip in mine! Când sunt atâtea ispite, atâtea metode pa care cel rău le-a pus la dispoziția noastră pentru a ne fura partasia cu Dumnezeu, pentru a ne priva de prezenta Lui, pentru a ne fura timpul...viata!
Si totuși...azi El mi-a vorbit din nou. L-am auzit! "Cata vreme vei tine cu dinții de viata ta plina cu deșertăciune, nu vei cunoaște adevărata pace, adevărata bucurie. Pana când nu-ti vei ucide Eul si nu Ma vei lăsa la cârmă, vei trai doar eșecuri. Nu vezi ca fără mine ești gol, mic si nefericit?"
"Am fost răstignit împreună cu Hristos, si trăiesc...Dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește in mine. Si viata pe care o trăiesc acum in trup, o trăiesc in credința in Fiul Lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe sine pentru mine!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu