..scriu când ma simt rătăcită, ca sa ma regăsesc...scriu când aud vocea Domnului strigându-ma pe nume..."Ești prea departe azi.." scriu pentru că gândurile nu ma lasă sa le ignor..
joi, 10 decembrie 2009
Pueril
Hai sa pornim spre nicăieri în zorii zilei.
Hai sa ne purtam umbrele peste albul zăpezii, sa ascultam sunetul dimineții,
Sa prindem lumina în pumni și s-o ducem în întuneric...
Hai sa rătăcim prin deșertul marilor...
Prin noaptea iubirii și prin infinitul neștiinței.
De ce nu vii sa ne ascundem în spatele soarelui ??
Acolo nimeni nu ne-ar da de urma!
Am putea sa stingem stelele la asfințit și sa le aprindem la răsărit!
Oh! Hai sa fim copii!
Sa ne scufundam în bratele inocentei…
Vreau sa te țin de mana, sa fugim și sa apucam curcubeul de coada…
Vino sa ne jucam cu neantul...
Sa ne lăsăm purtați de el pe aripi incolore...
Vii?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
:) cat de incocent si frumos...indragostit:)
RăspundețiȘtergere