Misterul fulgului de nea...

N-am sa-nțeleg misterul fulgului de nea...
Pribeag prin albul nevăzut al boltii,
Își strânge aripile-n poala sa,
Si-o lacrima de cer coboară într-o stea.

Din gerul aspru tese-n vid nuanță,
Si albul lui e de cristal,
In dansul lui e licăr de speranță...
Dar cine-a pus în el sclipirea de opal?

Printre lumini de stele se-nfiripă
O lacrima de inger cu iz de mărgărit,
As vrea sa-l mai rețin măcar o clipa
Dar nici n-a stat, ci-n data s-a topit.

Si-n giulgiu alb se-așterne-n asfințit,
Simbolul efemer al omenirii,
Oare-întâmplarea pura la-întocmit?
Sau este opera Dumnezeirii?

E Dumnezeu,Cel ce-a sculptat in fulg
Amprenta gingășiei din neant,
Si dintr-o raza alba din amurg
A întocmit un bob de diamant.

El a gravat în pulberea pieirii,
Dantela gingașă a nemuririi,
Si-apoi într-un vârtej de fericire,
Ne-a pus lumina frumuseții în privire.

N-am sa-nteleg misterul fulgului de nea,
Pin ce minune a-ncrustat Maestrul
Splendoarea cristalina si celestul,
dar într-o zi eu Il voi întreba...